Imagini vechi și noi, împreuna cu tabelul cronologic, informează despre istoricul pieței.
Datele cronologice referitoare la Piața Libertății provin în principal din lucrarea lui Richard Weber „Cronica Timișoarei“.
În decursul timpului Piața Libertății și-a schimbat de mai multe ori numele:
1758 – Parade Platz [Opriș] – Piața Paradelor
1801 – Prinz Eugen Platz – Piața Printul Eugen
1848 – Szabadsagter – Piața Libertății
1900 – Jenö Herczeg ter – Piața Printul Eugen
1921 – Piața Libertății
1720
13 august:
Călugării franciscani bosniaci ridică în piața din fata bisericii lor un monument în cinstea lui Johannes von Nepomuk, venerat ca sfânt. Este o statuie din gresie, care din 2013 se afla în fata bisericii Milenium in Cartierul Fabric.
1727
În acest an în Piața Paradelor, se gaseste deja Casa Comandantului (Casa Generalatului, comandamentului diviziei).
1731
24 decembrie: Într-un cadru festiv se pune piatra de temelie a primăriei germane.
În Piața Paradelor se construiseră deja:
– Casa Comandantului (Casa Generalatului, comandamentului diviziei)
– Clădirea principală de pază (mai târziu Banca Italiană).
1735
este data în funcțiune primăria. Astăzi este cunoscuta sub numele de Primăria Veche.
1736
În 21 aprilie prințul Eugen de Savoia moare la Viena.
În Piața Paradelor, Episcopul Falkenstein sfințește Biserica franciscanilor bosniaci, în subsolul căreia se afla o cripta.
1744
Pe fundațiile unei vechi moschei începe construcția cazinoului militar, finalizat abia în 1773.
1756
29 mai: Sfințirea Coloanei Mariei (Monumentul Maria-Nepomuk, numit și Coloana Ciumei) în Piața Paradei. (Brandeisz: Statuia Maria).
Coloana Mariei este sculptată în gresie, în stil baroc și este unul dintre cele mai valoroase monumente de arta din Timișoara. A fost finanțata de asociația „Frăția Nepomucenței, drept recunoștință nemărginita pentru eliberarea din epidemia de ciumă…”.
Comandata în 1750 la maeștrii vienezi Wasserburger și Blim pentru prețul a 1189 guldeni și plasata în anii 1753-1756 în fata Primăriei Vechi, pe locul unde din 1721 fusese statuia lui Nepomuk.
Se presupune că această lucrare artistică vine din atelierul marelui sculptor vienez Raphael Donner.
1788
Biserica franciscanilor bosniaci devine Biserica Piaristă.
1839
13 aprilie: ajunge pentru prima data un Daguerreotipist (fotograf) pe nume Philipp Dombeck la Timișoara – Piața Paradelor.
1848
18 martie: redenumirea străzilor și a piețelor, care au primit nume maghiare. Paradeplatz (Prinz-Eugen-Platz) se va numi Szabadsagter (Piața Libertății).
19 martie: Piața Paradelor găzduiește o mare adunare populară, prezidată de primarul Johann Nepomuk Preyer. Se ia decizia înființării unei Gărzi Naționale. Fiii cetățenilor germani se înrolează în Garda Națională, iar purtarea de cocarde devine uzuală.
1852
15 iunie: Împăratul Franz Iosif I pune în Piața Paradelor piatra de temelie a monumentului consacrat comemorării apărării eroice a cetății în timpul asediului din 1849. Împăratul depune următoarul memorandum în piatra de temelie:
„Pentru a da armatei mele o nouă dovadă a aprecierii și recunoștinței pentru faptele sale glorioase, spre permanenta amintire a apărării eroice a Cetății Timișoarei în timpul celor o sută patruzeci și patru de zile de asediu și a memorabilei bătălii din 9 august 1849, am ordonat ridicarea unui monument veșnic în acest oraș. Prezenta mea astăzi aici, îmi oferă ocazia foarte îmbucurătoare de a pune piatra de temelie a acestui monument. Execuția se confirma în prezenta mea”.
1853
17 ianuarie: inaugurarea festivă a “Monumentului în memoria apărării eroice a cetății în timpul asediului din 1849 (Monumentul Fidelității)” în Piața Paradelor.
Monumentul este proiectat și executat de arhitectul și pietrarul vienez Joseph Andreas Kranner (* 13.06.1801 Praga + 20.10.1871 Viena) în stil neo-gotic. Are o înălțime de 20 de metri. Dintr-un piedestal în forma de cetate, în jurul căruia se încolăcesc monștri fantastici simbolizând viciile care în timpul ocupației nu au găsit calea de a pătrunde în cetate, se ridica al doilea piedestal cu 4 turnuri la colturi, ca baza pentru figurile alegorice ale sculptorului vienez Josef Max: onoarea, supunerea, vigilenta și sacrificiul. Din această construcție se ridică un baldachin, susținut de patru stâlpi subțiri, având în mijloc statuia fidelității, figura unei femei tinere, ținând în mână cheile cetății, păzite cu loialitate. Deasupra baldachinului se ridică acoperământul bogat ornamentat, încheiat cu o floare dubla, iar în partea frontala se afla stema imperială. Dedesubtul statuii se găsește următoarea dedicație: „Franz Iosif I. apărătorilor eroici ai cetății Temesvar în anul 1849”.
20 februarie: Deoarece locul pentru „Monumentul Fidelității“, a fost stabilit în centrul Pieței Paradelor, Coloana Maria-Nepomuk, numită și Coloana Ciumei a trebuit să fie mutata într-un alt loc.
1903
Se hotărăște ca în viitor, piața de păsări de curte și de specialități (de degustat) sa fie mutate din Piața Paradelor în Piața Lossonczy (Piața Unirii/Domului).
1906
În partea estică este finalizat Palatul Băncii Agrare, proiectat de Martin Gemeinhardt.
1911
Vechea Biserica Piarista este demolata din cauza deteriorării avansate.
1912
Pe locul vechii Biserici Piariste se va ridica Palatul Băncii de Credit, proiectat de László Székely.
1918
Capul și o mână a statuii femeii din „Monumentul Fidelității” sunt retezate de demonstranți.
1921
La 20 februarie, apare foiletonul lui Otto Alscher „Conversație Nocturnă“ în publicația „Presa populară șvăbească“. În el se referă la statuia fără cap a „Monumentului Fidelității” ca o prezență atât reala cât și sureală.
1932
Statuia mutilată este dusă în Muzeul Banatului.
1935
Baldachinul neo-gotic al „Monumentului Fidelității” este mutat la cimitirul eroilor.
1974
Coloana Maria-Nepumuk este mutată la locul ei inițial în Piața Libertății.
2016
Reamenajarea Pieții Libertății. Timișorenii o numesc acum „Piața Rosie”!
Bibliografie:
Eichler, Martin; Ciobotaru, Dan Leopold; Rill, Martin (Hrsg.): Temeswar / Timisoara – Eine Perle des Banats, München: Wort+Welt+Bild, 2010
Korodi, Helga: Sejurul scriitorului Otto Alschers în Timișoara
Opriș, Mihai; Botescu Mihai: Arhitectura istorica din Timișoara, Timișoara: Tempus, 2014
Weber, Richard: Temeswarer Chronik, Karlruhe 2009. Manuscris, pus la dispoziție de fiica lui, Dr. Isolde Weber. Publicat în Banater Bibliothek 19, Hrsg. Landsmannschaft der Banater Schwaben e.V., München 2019
Vederi poștale vechi din colecțiile lui Richard Weber și Dr. Walter Stahli
Fotografii actuale: Erhard A. Berwanger
Traducere: Angela Berwanger.