Categorii
Contributie

Turbinele din Timișoara

În cartierul Fabric din Timișoara, strada Chopin 1, se află un monument de arhitectură și industrie de excepție: hidrocentrala de pe Bega numită „Turbine”.

În eseul „Miracolul simultaneității. Art Nouveau – un moment fericit într-o Europă mai plină de speranță” Karl Schlögel apreciază această lucrare drept „incredibilă”: „Art Nouveau este fragilitate și forță, avânt puternic și reflexie. Este unul dintre cele mai fericite momente din istoria europeană recentă și dovedește ingeniozitatea și bogăția „Lumii de ieri”, așa cum a fost descrisa ea de Stefan Zweig”. [Schlögel]

În articolul ei „Turbinele Timișoarei” Simina Stan descrie atmosfera acestei construcții: “Ritmul vertical îi conferă impresia de ușurința și iluzia unei imponderabilității deasupra apei. Datorită expresivității verticalei turnului, a zidurilor caste, albe, cu terase de observație și a apei, hidrocentrala poate părea o fortăreață“. [Stan]

Art Nouveau sau Secession s-a impus pe parcursul unor profunde transformări urbanistice la nivelul întregului oraș, ca urmare a ridicării statutului de cetate în 1892 și a unei importante dezvoltări economice.

1902
Din 1885 până în 1914 primarul orașului a fost Carol Telbisz. Prin energia și clarviziunea sa, el a avut o importanță crucială pentru dezvoltarea Timișoarei într-un oraș modern, aliniat standardului mondial vestic și central-european.

Capabilul inginer șef municipal, Emil Szilárd, elaborează amplul proiect de regularizare a râului Bega și de construire a unei hidrocentrale. Conform acestui proiect energia apei trebuia concentrată într-un singur loc, pentru a distribui apoi energia electrică la mori, dar și altor întreprinderi și la centrala de iluminat.

1907
6 decembrie
Începerea realizării proiectului de regularizare și începerea construcției hidrocentralei „Turbine”, pe baza planurilor lui László Székely (1877–1934), poate cel mai important arhitect al orașului.

“Arhitectul a respectat motto-ul lui William Morris: „Arta în toate. Arta şi industria vor colabora şi totul se va înnobila”, de aceea a ales pentru acest proiect o expresie simplă a arhitecturii 1900, utilizând elemente decorative geometrizante, fără volumetrii sinuoase, în contrast cu arhitectura curbilinie concepută până atunci de acesta.
Nimic nu se încovoaie, nu se înșurubează, nu se umflă şi nu se contorsionează, poate pentru că această clădire urma să îndeplinească o funcțiune tehnică. Clădirea hidrocentralei a îndeplinit toate necesitățile acelei epoci, atât în ceea ce privește tehnica, materialele de construcție, cât şi estetica. [Stan]

1910
3 mai
După terminarea regularizării râului Bega, hidrocentrala „Turbine” este pusa în funcțiune.
Stăvilarul consta dintr-o placă de oțel reglabilă, are o înălțime de 5,6 metri la un debit de 36 de metri cubi de apă pe secundă.






Trei turbine Francis orizontale de 485 kW (660 CP) fiecare, antrenează generatoare bifazice, fiecare de 2,2 kV, 125 A (550 kVA) cu o turație de 140 rot/min.
Mașinile au fost construite de firme din Budapesta: turbinele de catre „Ganz Danubius” iar generatoarele de catre „Echipamente electrice Ganz SA”, (Ganz-féle Villamossági R.-T.).
Deja în primul an de funcționare hidrocentrala a furnizat 89 % din necesarul de energie a orașului.






1912
La hidrocentrală, imediat după stăvilar exista un ștrand foarte popular, numit ștrandul mare. A fost un ansamblu frumos cu restaurant și închiriere de bărci.

1930
Prima reparație.

2004
Proprietar: COLTERM SA Timișoara, aflată în subordinea Consiliului Local Timișoara.

2017
10 decembrie
Introducere în circuitul turistic al orașului.

Clădirile industriale ale orașului de pe Bega sunt la fel de importante ca și fortificațiile, palatele, bisericile și băncile. Abatorul Comunal, Fabrica de bere, Fabrica de pălării sunt numai câteva exemple. Este unul dintre exemplele fericite, întrucât a fost păstrată în condiții bune, iar instalațiile ei din 1910 funcționează și astăzi. [Stan]


Bibliografie

COLTERM SA Timişoara:
https://www.colterm.ro/despre-noi/prezentarea-societatii/
Geml, Josef: Alt-Temesvar im letzten Halbjahrhundert 1870-1920, Banat Verlag Erding 2010
Schlögel, Karl: Wunder des Gleichzeitigen. Der Jugendstil – Glücksmoment eines hoffnungsvolleren Europa, Lettre International, Heft 56, I/2002
Stan, Simina: Turbinele Timişoarei,
http://arhitectura-1906.ro/2011/08/turbinele-timisoarei/
Weber, Richard: Temeswarer Chronik, Karlruhe 2009. Manuscris, pus la dispoziție de fiica lui, Dr. Isolde Weber. Publicat în Banater Bibliothek 19, Hrsg. Landsmannschaft der Banater Schwaben e.V., München 2019

Vederi postale vechi din colecțiile lui Erhard A. Berwanger, Helga Korodi și Richard Weber
Fotografii actuale: Erhard A. Berwanger.

Categorii
Contributie

Numele, clădirile și statuile din Piața Libertății

Imagini vechi și noi, împreuna cu tabelul cronologic, informează despre istoricul pieței.
Datele cronologice referitoare la Piața Libertății provin în principal din lucrarea lui Richard Weber „Cronica Timișoarei“.

În decursul timpului Piața Libertății și-a schimbat de mai multe ori numele:

1758 – Parade Platz [Opriș] – Piața Paradelor
1801 – Prinz Eugen Platz – Piața Printul Eugen
1848 – Szabadsagter – Piața Libertății
1900 – Jenö Herczeg ter – Piața Printul Eugen
1921 – Piața Libertății

1720
13 august:
Călugării franciscani bosniaci ridică în piața din fata bisericii lor un monument în cinstea lui Johannes von Nepomuk, venerat ca sfânt. Este o statuie din gresie, care din 2013 se afla în fata bisericii Milenium in Cartierul Fabric.

1727
În acest an în Piața Paradelor, se gaseste deja Casa Comandantului (Casa Generalatului, comandamentului diviziei).




1731
24 decembrie: Într-un cadru festiv se pune piatra de temelie a primăriei germane.

În Piața Paradelor se construiseră deja:
– Casa Comandantului (Casa Generalatului, comandamentului diviziei)
– Clădirea principală de pază (mai târziu Banca Italiană).

1735
este data în funcțiune primăria. Astăzi este cunoscuta sub numele de Primăria Veche.




1736
În 21 aprilie prințul Eugen de Savoia moare la Viena.

În Piața Paradelor, Episcopul Falkenstein sfințește Biserica franciscanilor bosniaci, în subsolul căreia se afla o cripta.



1744
Pe fundațiile unei vechi moschei începe construcția cazinoului militar, finalizat abia în 1773.

1756
29 mai: Sfințirea Coloanei Mariei (Monumentul Maria-Nepomuk, numit și Coloana Ciumei) în Piața Paradei. (Brandeisz: Statuia Maria).

Coloana Mariei este sculptată în gresie, în stil baroc și este unul dintre cele mai valoroase monumente de arta din Timișoara. A fost finanțata de asociația „Frăția Nepomucenței, drept recunoștință nemărginita pentru eliberarea din epidemia de ciumă…”.
Comandata în 1750 la maeștrii vienezi Wasserburger și Blim pentru prețul a 1189 guldeni și plasata în anii 1753-1756 în fata Primăriei Vechi, pe locul unde din 1721 fusese statuia lui Nepomuk.
Se presupune că această lucrare artistică vine din atelierul marelui sculptor vienez Raphael Donner.



1788
Biserica franciscanilor bosniaci devine Biserica Piaristă.

1839
13 aprilie: ajunge pentru prima data un Daguerreotipist (fotograf) pe nume Philipp Dombeck la Timișoara – Piața Paradelor.

1848
18 martie: redenumirea străzilor și a piețelor, care au primit nume maghiare. Paradeplatz (Prinz-Eugen-Platz) se va numi Szabadsagter (Piața Libertății).

19 martie: Piața Paradelor găzduiește o mare adunare populară, prezidată de primarul Johann Nepomuk Preyer. Se ia decizia înființării unei Gărzi Naționale. Fiii cetățenilor germani se înrolează în Garda Națională, iar purtarea de cocarde devine uzuala.

1852
15 iunie: Împăratul Franz Iosif I pune în Piața Paradelor piatra de temelie a monumentului consacrat comemorării apărării eroice a cetății în timpul asediului din 1849. Împăratul depune următoarul memorandum în piatra de temelie:
„Pentru a da armatei mele o nouă dovadă a aprecierii și recunoștinței pentru faptele sale glorioase, spre permanenta amintire a apărării eroice a Cetății Timișoarei în timpul celor o sută patruzeci și patru de zile de asediu și a memorabilei bătălii din 9 august 1849, am ordonat ridicarea unui monument veșnic în acest oraș. Prezenta mea astăzi aici, îmi oferă ocazia foarte îmbucurătoare de a pune piatra de temelie a acestui monument. Execuția se confirma în prezenta mea”.



1853
17 ianuarie: inaugurarea festivă a “Monumentului în memoria apărării eroice a cetății în timpul asediului din 1849 (Memorialul Loialității / Memorialul Luptătorilor)” în Piața Paradelor.

Monumentul este proiectat și executat de arhitectul și pietrarul vienez Joseph Andreas Kranner (* 13.06.1801 Praga + 20.10.1871 Viena) în stil neo-gotic. Are o înălțime de 20 de metri. Dintr-un piedestal în forma de cetate, în jurul căruia se încolăcesc monștri fantastici simbolizând viciile care în timpul ocupației nu au găsit calea de a pătrunde în cetate, se ridica al doilea piedestal cu 4 turnuri la colturi, ca baza pentru figurile alegorice ale sculptorului vienez Josef Max: onoarea, supunerea, vigilenta și sacrificiul. Din această construcție se ridică un baldachin, susținut de patru stâlpi subțiri, având în mijloc statuia fidelității, figura unei femei tinere, ținând în mână cheile cetății, păzite cu loialitate. Deasupra baldachinului se ridică acoperământul bogat ornamentat, încheiat cu o floare dubla, iar în partea frontala se afla stema imperială. Dedesubtul statuii se găsește următoarea dedicație: „Franz Iosif I. apărătorilor eroici ai cetății Temesvar în anul 1849”.

20 februarie: Deoarece locul pentru „Monumentul Loialității“, a fost stabilit în mijlocul Pieței Paradelor, Coloana Maria-Nepomuk, numită și Coloana Ciumei a trebuit să fie mutata într-un alt loc.




1903
Se hotărăște ca în viitor, piața de păsări de curte și de specialități (de degustat) sa fie mutate din Piața Paradelor în Piața Lossonczy (Piața Unirii/Domului).

1906
În partea estică este finalizat Palatul Băncii Agrare, proiectat de Martin Gemeinhardt.

1911
Vechea Biserica Piarista este demolata din cauza deteriorării.

1912
Pe locul vechii Biserici Piariste se va ridica Palatul Băncii de Credit, proiectat de László Székely.





1918
Capul și o mână a statuii femeii din „Monumentul loialității” sunt retezate de demonstranți.

1921
La 20 februarie, apare foiletonul lui Otto Alscher „Conversație Nocturna“ în publicația „Presa populară șvăbească“. În el se referă la statuia fără cap a „Monumentului loialității” ca o prezenta atât reala cat și sureala.

1932
Statuia mutilată este dusă în Muzeul Banatului.

1935
Baldachinul neo-gotic a „Monumentului Loialității” este mutat la cimitirul eroilor.



1974
Coloana Maria-Nepumuk este mutata în locul ei inițial în Piața Libertății.

2016
Reamenajarea Pieții Libertății.

Bibliografie:

Eichler, Martin; Ciobotaru, Dan Leopold; Rill, Martin (Hrsg.): Temeswar / Timisoara – Eine Perle des Banats, München: Wort+Welt+Bild, 2010
Korodi, Helga: Sejurul scriitorului Otto Alschers în Timișoara
Opriș, Mihai; Botescu Mihai: Arhitectura istorica din Timișoara, Timișoara:Tempus, 2014
Weber, Richard: Temeswarer Chronik, Karlruhe 2009. Manuscris, pus la dispoziție de fiica lui, Dr. Isolde Weber. Publicat în Banater Bibliothek 19, Hrsg. Landsmannschaft der Banater Schwaben e.V., München 2019

Vederi postale vechi din colecțiile lui Richard Weber și Dr. Walter Stahli
Fotografii actuale: Erhard A. Berwanger.